June 11 | by Georgeta Paunescu
Game of Thrones – S4E9 – Batranul Zid

Bătrânul Zid din Game of Thrones a fost dintotdeauna un loc bizar, o intersecție a magiei cu omul, a realității cu forțele supranaturale care separă societatea de haos. În acest episod, este teritoriul transformărilor și al atrocităților. De asemenea, este un loc în care mai totul devine posibil, un bastion al civilizației pe care însăși civilizația îl ține departe, menținând delimitarea dintre sălbăticie și umanitate. Mai este și un spațiu în care parcursul genealogic nu ar trebui să conteze, un loc al disperării exprimate atât fizic, cât și psihic.

Nu aș fi reamintit aceste lucruri dacă punerea în scenă a penultimului episod din sezonul 4 nu ar fi cerut-o. Zidul este prezentat atât de amănunțit, tematic, cu o încărcătură estetică nemaipomenită, încât vraja detaliilor intensifică simbolistica expusă. Se vede clar trecerea dintr-o lume în cealaltă, iar noi pășim pe un prag al limitelor care deschid noi porți. Cu fiecare bătălie se produce schimbarea și penetrarea într-o identitate distinctă, personajele ieșind dintr-o structură pietrificată ca însemnătate și ajungând într-o emisferă maleabilă care provoacă noi experiențe de sine stătătoare.

În acest episod avem două armate, desigur, una care stă în defensivă, iar cealaltă atacă cu brutalitate. Avem parte și de multe secvențe care fac trecerea către cadre esențiale prin decoruri și prezentarea interioarelor. Scări asortate cu o luminozitate palidă, coridoare însoțite de o beznă care pune opreliști, îmbinându-se ca într-un tablou sau, mai bine zis ca într-o lucrare de-a artistului Escher. Nu sunt un mare fan al filmului “Inception” (din cauza subiectului abordat), însă chiar cred că, din perspectiva execuției, tehnicile observate în acest episod se aseamănă foarte mult cu cele folosite în film, în ceea ce privește atmosfera creată și intensitatea trăirilor.

Sânge, vase cu apă fierbând și țeste crestate… Dacă ne gândim la rolul educativ pe care îl are Littlefinger în astfel de circumstanțe, sigur apreciem lecția conform căreia de multe ori haosul poate fi o sursă de inspirație sau de întărire a forțelor, de exploatare a energiei. Dacă până acum Ser Allister Thorne era prezentat în opoziție cu Jon Snow, iată că scenariștii i-au oferit posibilitatea de a-și lua revanșa. Drept dovadă, Allister îi transmite lui Jon regretul că nu i-a ascultat sfatul de a bloca pasajul atunci când contextul le permitea.

Nu știu dacă atitudinea lui este chiar onestă, dar în acele secvențe părea a adopta o poziție demnă. Practic, aproape întregul episod este un schimb de putere între frați sau, mai bine zis, un transfer al atribuțiilor de conducere. Până și micuțul Olly intră pe câmpul de luptă cu arma în mână, noaptea transformându-l într-un bărbat războinic. Jon și Sam reprezintă însă atracțiile episodului, mai ales că iubirea intervine în discuție. Cum e “să ai pe cineva”, întreabă Sam.
“Ești mai mult decât tine, pentru câteva clipe.”, răspunde Jon.

Pe Sam însă, dragostea pentru Gilly îl “extinde”, în ajută să vrea să devină un bărbat complet și îl întărește, îi dă forță. Din păcate pentru Jon și Ygritte, tot inamici trebuie să fie pe câmpul de luptă, tragedia lor fiind accentuată de diferențele culturale care nu pot fi reprimate atât de ușor. Săgeata pe care Olly o “proiectează” în spatele acesteia trece printre ei ca un destin implacabil care nuanțează distanța care nu doar că îi desparte, dar în loc să îi atragă precum un magnet, dilată spațiul dintre ei. Peștera de care Ygritte îi amintește “pe patul morții” reprezintă mai mult decât simbolul uniunii lor, fiind mai degrabă o mărturie a timpului înfrânt prin ruperea antagonismului dintre ei. După moartea femeii, bătălia este pusă pe mut și observăm și câteva momente prezentate în slow motion, tehnică foarte rar întâlnită în serial. O ultimă clipă în care cei doi sunt alipiți prin dramă și primesc protecția de care au avut parte și în grotă.

Jon pornește să taie răul de la rădăcină de unul singur și să se înscrie în rândul liderilor Rondului de Noapte, iar finalul aventurii sale îl vom cunoaște în episodul următor, cel care încheie acest sezon. A fost un episod care, deși s-a concentrat strict în jurul Zidului, nu mi s-a părut că a deviat sau a distras atenția de la firul principal, ci mai degrabă că ne-a ancorat și mai mult, ne-a dus într-o expediție condusă cu măiestrie. Unde mai punem că o urmărim pe Ygritte ucisă de mâinile unui copil care o cunoștea doar din perspectiva răutății sale, transformându-i complet pe toți cei implicați. Un episod al trecerii dintr-o parte în cealaltă, dinspre Aici către Acolo, petrecută în noaptea penultimului episod al sezonului.

Leave a Reply

— required *

— required *

Despre Noi
Iti oferim articole, recenzii (reviews) si stiri despre serialele tale preferate in fiecare zi. Afla totul despre serialele noi si in top, citeste recomandari si participa in comunitatea serialelor!
Seriale
Copyright © 2013-2014 - Seriale Punct Ro - Toate drepturile rezervate.