January 17 | by Georgeta Paunescu
Cele mai bune seriale: Prison Break

Serialul “Prison Break” a fost difuzat în perioada 2005-2009, timp de 4 sezoane, de televiziunea FOX. Seria urmărește parcursul lui Michael Scofield (interpretat de Wentworth Miller) în încercările de a-și salva fratele, pe Lincoln Burrows (interpretat de Dominic Purcell), condamnat la închisoare pe nedrept. Scofield pune la cale un plan de evadare într-o luptă contracronometru, fiind nevoit să deslușească labirintul conexiunilor închisorii cu spațiul extern în mai puțin de o lună.

Pentru a-și ajuta fratele, Michael inscenează un jaf, intrând la închisoare alături de Lincoln. Deși este pus în tot felul de situații periculoase, personajul refuză să ucidă, găsind mereu o alternativă pentru a rezolva situația, dar a nu-i răni pe ceilalți. Am admirat foarte mult personalitatea sa, pentru că scenariștii au proiectat întotdeauna o balanță a moralității în jurul deciziilor sale. Chiar dacă nu a apăsat pe trăgaci, au exisat victime colaterale acțiunilor sale de a-și apăra fratele, lucruri pe care le regretă însă.

Omniprezența problemeticii binelui și a răului nu este portretizată doar prin intermediul oamenilor percepuți ca fiind buni sau bine intenționați ori a personajelor antagonice. Show-ul proiectează aceste aspecte în fiecare personaj, la fel ca în realitate, natura umană este compusă dintr-un amalgam firesc ce le cuprinde pe ambele. Altfel spus, “Prison Break” transmite griu-ul din viața personajelor, nuanțele care fac diferența și se întrepătrund. De exemplu, Theodore T-Bag, un criminal fără scrupule dar care nu este rău în întregime. Umbrele terne sunt reprezentări puternice care apropie telespectatorul de pulsul producției, transportându-l către propriile convingeri.

Practic, întregul serial este o teoretizare vizuală a moralității, un studiu despre părțile rele ale oamenilor buni sau laturile sensibile ale celor răi, exprimate prin protejarea celor dragi. Îmi amintesc de o replică de-a lui Michael în care afirma:
“E clar că mi-ai subestimat greșit intențiile de-a merge până-n pânzele albele pentru a-mi scoate fratele din închisoare.”
Serialul m-a determinat să-mi pun tot felul de întrebări și să caut cifrul răspunsurilor și e clar că multora dintre ele nu le-am descoperit toate piesele puzzle-ului sau m-am blogat pe la jumătate. De asemenea, poate că mi-am petrecut mult timp filtrând informația și atașându-i sensuri atât de profunde, încât nu mai aveam detalii să continui un scenariu pornit în mintea mea.

“Prinson Break” nu este pentru toată lumea și cunosc mulți oameni care urmăresc tot felul de show-uri, de toate genurile, fără să găsească un motiv anume. Serialul acesta nu a existat doar cu scopuri comerciale, ci e unul care te pune pe gânduri, lasă amprente asupra ta, asupra comportamentului și discursului fiecăruia, creează un vacarm însuflețit al obloanelor închise. În primul sezon, Michael caută legăturile cele mai potrivite, analizează fiecare colțișor și te ține în suspans nu doar proiectul său de evadare și amenințarea morții fratelui său, cât presiunea imprevizibilului care apare fără să țină cont de antecedente sau repercusiuni. Imprevizibilul, o noțiune cheie a seriei, expusă în primul sezon prin apelul judecătorului.

Sezonul doi este unul al libertății și eliberării, al regăsirii de sine. Sezonul 3 intervine, iar Agent Kim le dă totul peste cap celor doi frați. Drept urmare, Lincoln reușește să scape de poliție, pe când Michael preia vinovăția crimei asupra lui și este trimis în închisoarea Sona Prison, cea din care nimeni nu reușise să evadeze vreodată. Lincoln se zbate să-l salveze din exterior, trecând prin momente dramatice. Una dintre cele mai cumplite secvențe este cea în care Gretchen Morgan îi taie capul Sarei și îl împachetează într-o cutie special pregătită pentru Lincoln. După care, Michael și Whistler evadează, cel din urmă fugind alături de Gretchen.

Pe parcursul întregului sezon 4, Michael își concentrează forțele de a-i descoperi pe cei doi și a o pedepsi pe cea care i-a ucis femeia iubită într-un mod atât de nemilos. Surpriză însă, Gretchen îi dezvăluie că Sara nu este moartă, iar totul a fost o înscenare pentru a nu-și pierde credibilitatea în fața lor. Au urmat apoi încercări de a demasca fărădelegile celor implicați în The Company. Până când Michael recunoaște că a obosit să tot fugă. Deși credeam că în sfârșit plămânii mei pot respira fără să fie agresați de confictele nerăbdării și ale stresului (da, toate cele patru sezoane au for incredibil de stresante și chinuitoare), moartea lui Michael a fost, cumva, previzibilă. Și e ciudat, cel puțin pentru mine. Simbolul ușii închise reprezintă neputința cu care este fulgerat Lincoln, aflat în imposibilitatea regretată de a-și salva fratele.

În încheiere, cred că impulsurile transmise de serial pe parcurs chiar creează dependență, este o calitate de care nu prea mai avem parte în producțiile noi care, în ciuda faptului că prezintă povești captivante, nu reușesc să intensifice acele senzații thrilling și să le transmită oamenilor din fața ecranelor. Frecvența pe care noi, telespectatorii, ne aliniem cu serialul este solidificată prin intermediul scenariilor, al acțiunii, al mesajului, al replicilor și al filozofiei expuse în “Prison Break”. Un volum fastuos al emoțiilor trunchiate.

1 Comment
Leave a Reply

— required *

— required *

Despre Noi
Iti oferim articole, recenzii (reviews) si stiri despre serialele tale preferate in fiecare zi. Afla totul despre serialele noi si in top, citeste recomandari si participa in comunitatea serialelor!
Seriale
Copyright © 2013-2014 - Seriale Punct Ro - Toate drepturile rezervate.