September 11 | by Daniela Boca
20 de ani după The X-Files

Nu prea mai avem încredere în nimic: oficiali guvernamentali, bănci sau corporații. S-ar putea să fie ceva în apă, laptele s-ar putea să producă hormoni, se pulverizează tot felul de lucruri la metrou, iar președintele ar putea să-ți citească e-mailul. Care e cea mai rea parte? Toate aceste lucruri au fost discutate sau prevăzute într-un episod din ”The X-Files.”

Îmi place să mă gândesc la premierea serialului ca la ceva ce se apropie cât de mult se poate de o intervenție divină. Exact acum 20 de ani, acei agenți speciali FBI, Fox Mulder și Dana Scully au fost aruncați împreună în pilotul creat de Chris Carter. Apoi m-am găsit prinsă în subiectul serialului, dar ceea ce credeam eu că este tema centrală și primordială a serialului era de fapt mereu pusă sub semnul întrebării, pentru că ”ei” te mint. Cred că impactul serialului a mers mult mai departe decât a făcut-o pentru niște tineri din suburbii, fiindcă atunci când stai și te gândești cât de mult s-a schimbat lumea, parcă ”The X-Files” devine și mai plauzibil, ca un vestitor straniu ce spune că lucruri și mai întunecate vor veni.

Per ansamblu, ”The X-Files” a fost un serial horror și de science fiction grozav, care automat mi-a captat atenția, dat fiind faptul că deja practic o dietă cu cărțile lui Stephen King și chiar și cu seria ”Dune” a lui Frank Herbert. În fiecare săptămână, primeam fie un episod din ”Mytharc” – partea din tema centrală a serialului care avea de-a face cu căutarea unei existențe extraterestre, dar și conspirația unor puteri nevăzute care ascundeau cealaltă lume – fie un episod ”Monster of the Week.” Indiferent de situație, ”The X-Files” întotdeauna făcea apel la sloganul faimos ”The Truth Is Out There”. Acesta avea menirea să semnalizeze că nu contează ce tip de episod urmărești, tu cu siguranță vei fi prins timp de o oră în vreun fel de conspirație.

Situațile împotriva lui Mulder și Scully au fost stivuite destul de prăpăstios încă de la început. Au fost momente – ca infamul sezon patru, ”Texas Chainsaw Massacre”, care întâlnește episodul ”Home” din ”Deliverance”, cu ale sale împușcături mortale, bebeluși bolnavi, mame dezmembrate, incestuoase și servile – în care serialul ne invita să ne uităm fără distragere la macabrele imagini în care găseam o satiră întunecată, în stilul lui Don DeLillo, ambițioasă la fel ca globalizarea și American Dream. ”The X-Files” a adus laolaltă diverși monștrii, de la Golem la vampiri și o abundență de extratereștii care doreau să colonizeze planeta cu ajutorul oficialilor guvernamentali. Dar a făcut foarte bine exact acel lucru pe care orice film science fiction trebuie să-l facă: a scos în evidență defectele reale ale civilizației noastre, în timp ce ne avertiza în legătură cu ce se poate întâmpla dacă vom continua să mergem în aceeași direcție greșită. A fost, în acele momente, satiric; în alte dăți lovea exact unde vroia, mai ales dacă eram atenți. Dar adeseori, ”The X-Files” a fost cel mai conspirativ lucru de la televizor.

Astăzi, cu greu trece o săptămână fără să vedem cum știrile se focusează asupra unei persoane sau organizații. Avem ca exemple: Edward Snowden, Julian Assange și WikiLeaks, mișcarea Occupy, membrii Tea Party, Glenn Beck. Toate semnalizează zgomotos diferitele nedreptăți comise de oamenii aflați la putere, de cei bogați și de guvern. În timp ce membrii Tea Party și oamenii care s-au campat dincolo de țara lor, urlând să aibe drepturi egale în proporție de 99% nu prea sunt de acord cu asta, ei bine, ceea ce au ei în comun este că mesajul lor a fost istoric respins de majoriatea americanilor. Au fost considerate niște vorbe goale și împopoțonate. Lumea preferă să își vadă de viața ei simplă și cotidiană. Nu spun că ”The X-Files” se face responsabil de aproape întreaga schimbare, dar un serial televizat (mai ales de top) care a adus aproape 20 de milioane de telespectatori pentru fiecare episod și a profitat de fiecare oportunitate de a demonstra că în orice credem noi și considerăm a fi adevărat poate fi, de fapt, o minciună, a trebuit să joace totuși un rol important în diversificarea și potențarea unor căi extreme în gândirea maselor.

Desigur, ”The X-Files” a apărut exact la momentul potrivit, crescând alături de calculatorul de acasă. Muldur și Scully puneau la îndoială toate informațiile primite și căutau adevărul chiar din fața ochilor lui Gen Xers, deja cam obosit, la fel ca cei care au crescut cu creațiile lui Steve Jobs în mod constant sub amprentele lor. Din acest motiv nu ar trebui să fie surprinzător că ”The X-Files” a fost unul din primele seriale care au luat un calculator de la Kubrick’s Hal 9000 și l-au conectat la internet în episodul ”Ghost in the Machine” din 1993. A fost serialul care s-a apropiat cel mai tare de debutul Internetului; a ajutat la cultivarea ideii că noi nu ar trebui să avem încredere în era conectivității. Pe măsură ce a ajuns la finalul său din luna mai 2002, și prin intermediul celor doua filme care l-au urmat, serialul a glorificat ideea de autoritate îndoielnică într-un fel care a rezonat cu oamenii de dinaintea apariției laptopului.

Când show-ul s-a lansat, nu prea aveam cum să fiu prinsă de el la acea vârstă, dar prin faptul că ”The X-Files” a fost înfricoșător (dar nu chiar exagerat) m-a făcut să mă întorc la el până am început să îi prind și subtilitățile în legătură cu teoriile conspirative. Și când am reușit să o fac, a fost cam rău. Cred însă că ”The X-Files” și-a făcut datoria. Și spun asta gândindu-mă atât la subiectul principal despre extratereștri, cât și la omul din spațiu al episodului ”The Pine Bluff Variant” din sezonul cinci, unde un terorist dintr-o armată anti-guvernamentală eliberează o armă biologică mâncătoare de carne asupra cinefililor neavizați. La cel din urmă episod mă gândesc fără tragere de inimă de fiecare dată când intru într-un teatru mai întunecat. Astfel, serialul a reușit să atragă atât întrebări pertinente și necesere din partea telespectatorilor în legătură cu lumea ce ne încojoară, cât și să alimenteze paranoia. Era conștient și de predecesorii săi, de la ”The Twilight Zone” la ”Alfred Hitchcock Presents”, și știa că autori ca William Gibson și Tom Maddox reprezentau pâinea și untul serialului, astfel încât a mers până la a-i invita să scrie câteva episoade. Dana Scully era o sceptică, Fox Mulder era un naiv glumeț și aș fi vrut să îmi dau seama cum e să fii ca amândoi. Totul era corupt, aproape toată lumea avea un motiv ascuns, chiar dacă erai un tânăr din liceu sau cineva obișnuit care mergea la lucru în fiecare zi. Totuși, aceste lucruri fiind văzute pe micile ecrane, puteam să rezonăm cu ele. ”The X-Files” a fost – și rămâne – cel mai înverșunat serial împotriva autorității care a apărut la televizor, dar și cu un subiect perfect ce putea să captiveze pe oricine, indiferent de vârstă, și care dorea să găsească un pic de adevăr într-o lume plină de minciuni.

1 Comment
Leave a Reply

— required *

— required *

Despre Noi
Iti oferim articole, recenzii (reviews) si stiri despre serialele tale preferate in fiecare zi. Afla totul despre serialele noi si in top, citeste recomandari si participa in comunitatea serialelor!
Seriale
Copyright © 2013-2014 - Seriale Punct Ro - Toate drepturile rezervate.